"Zis-a Domnul catre dansii: luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar daca ochiul tau va fi rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care este in tine, este intuneric, cu cat mai mult va fi intunericul! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe altul va iubi, sau de unul se va tine si de celalalt nu va avea grija; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona. Drept aceea va spun voua: sa nu va ingrijiti pentru viata voastra gandind ce veti manca, ori ce veti bea; nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul, decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Au nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, oricat si-ar pune el mintea, poate sa-si adauge la statura sa un cot? Iar de imbracaminte ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, si totusi va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea sa, nu s-a imbracat ca unul dintre ei. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu in acest fel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, o putin credinciosilor? Deci, sa nu duceti grija zicand: ce vom manca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom imbraca! Caci toate acestea le cauta paganii; doar stie Tatal vostru cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea. Ci cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua." (Sfanta Evanghelie dupa Matei 6, 22-33)
Pericopa evanghelica dinaceasta Duminica face parte din “Predica de pe Munte”, o suita de invataturi pe care Mantuitorul Hristos le-a rostit pe o colina de langa Lacul Ghenizaretului in fata ucenicilor Sai si a unei multimi de oameni care venisera sa-L asculte.
In aceasta predica, Mantuitorul a dat o interpretare noua si profunda poruncilor Vechiului Testament si a infatisat conditiile adevaratei fericiri, subliniind trei lucruri importante:
1. Mai intai, ca omul are nevoie de un bun discernamant, de un "ochi" sufletesc sanatos si curat, care-l va ajuta sa stabileasca o corecta ierarhie a valorilor, sa aleaga slujirea lui Dumnezeu si nu a lui mamona, sa caute Imparatia lui Dumnezeu si nu lucrurile trecatoare;
2. Mantuitorul le aduce apoi aminte credinciosilor ca au un Tata in ceruri, care le poarta de grija, ca Dumnezeu Creatorul este si Proniator (Purtator de grija) al lumii si al oamenilor si, deci, ca este inutil ca ei sa se risipeasca in ingrijorari fara rost;
3. In ce priveste viitorul, gandul omului trebuie sa fie indreptat mai ales spre Imparatia lui Dumnezeu, eforturile sale urmand sa fie canalizate in acest sens.
Primul verset al Evangheliei de astazi: “Luminatorul trupului este ochiul ...”, este o metafora care se refera la lumina spirituala pe care o izvoraste sufletul: daca sufletul in sine este intuneric, totul este intuneric. In adancurile sufletului nostru se zamislesc gandurile si simturile noastre urate: pacatul. Grija noastra de capetenie trebuie sa fie ca ochiul launtric, sufletul, sa fie curat si astfel, tot trupul va fi luminat. De aceea, atentia noastra trebuie sa fie indreptata in primul rand spre tainele sufletului, spre a nu se salaslui acolo nici un fel de rautate, intuneric, stiut fiind ca dintr-un astfel de izvor, dintr-o astfel de inima intunecata "ies ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furturi, inselaciuni, marturii mincinoase, hule, acestea sunt care spurca pe om”.
Daca avem constiinta curata si gandire dreapta,viata noastra se umple de lumina. Insa daca ratiunea sau discernamantul omului sunt intunecate de patimi egoiste si ganduri necurate, atunci viata omului pe pamant devine o existenta intunecata.
Mintea, ca ochi sufletesc, este cea care ne conduce in viata, ea ne apropie de Dumnezeu cand Il cautam pe El, sau ne departeaza de Dumnezeu, cand ne atasam in mod exagerat de lucrurile trecatoare, neglijand chemarea noastra la viata si fericirea vesnica.
Tot in Predica de pe Munte Mantuitorul ne invata ce atitudine sa adoptam fata de bogatiile pamantesti: “Nu va ingrijiti!...” Sensul verbului “a te ingriji” este aici acela de “a purta grija”, sinonim cu “a te ingrijora”, ceea ce anunta o stare de spirit care consta in neliniste, framantare, tulburare, preocupare presanta, povara, stres. Nu va ingrijorati, deci, pentru cele de trebuinta vietii voastre, dar ingrijiti-va de ele (procurati-le) cu gandul si rugaciunea la Dumnezeu.
Prima grija mentionata este preocuparea excesiva a omului de a strange cat mai multi bani si de a-i pastra exclusiv pentru sine: “nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” - mamona fiind zeul banului, al avaritiei, al egoismului. Nu bogatia in sine e rea (printre prietenii Mantuitorului s-au numarat si oameni bogati); ea devine primejdioasa atunci cand se transforma in viciu, caz in care nu omul stapaneste banul, ci banul pe om. Si Dumnezeu e nemarginit de bogat, dar e generos.
Mantuitorul ne invata sa nu ne macine grija pentru hrana si imbracaminte - deci pentru cele necesare traiului, deoarece avem un Tata in ceruri care ne iubeste si se ingrijeste de noi; El ne povatuieste si ne arata drumul catre liman, de fiecare data. Spre a intelege mai bine si spre a ne convinge de acest adevar, Iisus ne trimite la crinii campului si la pasarile cerului, fapturi asa de mici in raport cu omul, dar fata de care, de asemenea, se manifesta purtarea de grija a lui Dumnezeu
Fata de pronie (purtarea de grija a lui Dumnezeu), oamenii gresesc, de obicei, in doua feluri:
- unii o nesocotesc, fie tagaduind-o de-a dreptul, fie ingrijorandu-se peste masura de trebuintele trupului si uitand de trebuintele sufletului;
- altii, socotind ca purtarea de grija a lui Dumnezeu ne-ar scuti pe noi, oamenii, de a mai munci, fiindca vom primi totul de la Dumnezeu.
Punandu-ne inainte pildele cu crinii campului si pasarile cerului, Iisus nu vrea sa ne indemne la lene, la dezinteres fata de problemele materiale. “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua". Se vor adauga, dar nu de la sine. Faceti-va datoria si, la datoria voastra, va adauga Dumnezeu ceea ce are El de adaugat, ca doar "sunteti impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (I Cor. 3, 9). Cautarea imparatiei e prin lucrare, intr-ajutorare, milostenie, iubirea aproapelui, asa incat cautand imparatia asa cum se cuvine, ne ajutam noua insine, si ni se adauga reusita si succesul. Imparatia lui Dumnezeu se afla acolo unde i-a lasat loc liber egoismul.
Mantuitorul ne spune ca trebuie sa dam intaietate vietii spirituale si libertatii noastre sufletesti pentru a nu fi inrobiti de cele materiale, de mancare excesiva si de moda hainelor scumpe, ci sa ne ingrijim mai intai cum se prezinta sufletul nostru in fata lui Dumnezeu prin imbracamintea spirituala pe care i-o dam, avand mintea si inima luminate de rugaciune si de fapte bune.
Haina sufletului se lumineaza prin rugaciune fierbinte si viata sfanta traita in curatie si fapte bune. Haina sfinteniei este haina cea mai de pret a sufletului crestin. Iar bucuriile trecatoare se vor subordona acestei stari. Toate cele materiale sunt secundare, ele se pot adauga la cele spirituale, dar nu sa se substituie acestora. Mancarea, bautura si imbracamintea trupului nu trebuie sa devina mai importante decat legatura sau comuniunea cu Dumnezeu, decat rugaciunea si sfintenia vietii.
Imbracamintea trupului este una trecatoare, dar imbracamintea sau imbracarea sufletului si trupului cu virtuti, ca bunatatea, curatia, smerenia, pocainta si toata fapta cea buna devine vesmant luminos de virtuti.
Incredintarea ca Dumnezeu ne este Tata da un nou sens vietii noastre, tuturor eforturilor noastre, indreptate fie spre castigarea celor necesare trupului, fie pentru dobandirea bunurilor spirituale si vesnice. Din perspectiva noastra de fii ai lui Dumnezeu, munca devine lauda adusa Lui, implinirii vointii Lui, colaborare cu El. Sa muncim pentru paine si sa ne rugam si sa multumim pentru toate si, avand "ochiul curat" vom pasi pe drumul unei vieti sanatoase. Amin.